Nu stiam ca ma voi vindeca de mine, cu tine.
Vorbele, gandurile, impletirile crezusem ca-mi ajung.
Nu stiam. Mi-au zvacnit umerii, mi-au crescut bratele: fusesem ciung.
Mi-am simtit coapsele, gleznele, spinarea, tari ca un luptator.
M-am vindecat si m-am nascut, sarutandu-ti talpa unui picior.
Fusesem slabanog, fusesem orb, ratacit
Intre uragane, miazanoapte si rasarit.
Mana-ti atarna-n nisip si pietris,
Linsa de valul curmezis
Care vine-mblanzit sa-ti pupe unghiile, inelele si-o bratara,
Zale rupte, firimituri de coifuri si de scuturi,
O poala de odajdii argintii si fluturi.
Pentru leacurile din macesii sanului tau
Am infruntat mania lui Dumnezeu.
Vezi? Corabia din zare pluteste lin, plecata pe sfert,
Plumbuita ca intr-un namol de cositor fiert.
Merge marea, merge cerul impovarat de stele.
Numai corabia si noi ne-am oprit intre ele….
Tudor Arghezi
0 Response to "Merge marea, merge cerul impovarat de stele. Numai corabia si noi ne-am oprit intre ele…"
Trimiteți un comentariu